Orice lanţ electroacustic modern are intercalat şi sistemul de prelucrare a semnalului audio provenit de la sursele primare: microfoane, bandă magnetică, suport digital, etc.
Acestui scop de prelucrare îi corespund proprietăţile circuitelor integrat TDA 1524 şi TDA 1526.
Cu unul din aceste circuite se poate realiza destul de uşor, fiindcă nu necesită multe componente pasive, un controler care, în plus, este şi stereo.
Funcţiile principale ale montajului, cu schema electrică în fig.1, sunt: stabilire volum, control balans, control frecvenţe joase şi control frecvenţe înalte.
Toate aceste funcţii sunt asigurate în curent continuu eliminându-se în felul acesta circuitele reactive sau RC. Astfel variaţia nivelului de ieşire se poate regla într-un domeniu de valori în raport de 100dB.
Curba de răspuns poate fi corectată la 16kHz cu ±15dB iar la frecvenţa de 40Hz cu +17 sau -19dB.
Cu toate aceste reglaje distorsiunile armonice nu depăşesc 0,5%. Variaţia tuturor efectelor de reglaj poate fi liniară sau să urmeze curba fiziologică a urechii, după cum sunt cuplate contactele K1 şi K2.
Construcţia acestui controler este simplă, ordinea de plantare fiind: pe primul loc. ştrapurile şi componentele pasive iar în final circuitul integrat.
Alimentarea montajului se poate face cu tensiuni între 8 şi 16V iar curentul absorbit este de aproximativ 35mA.
Identificarea componenielor este dată în desenul de echipare.
Preamplificatorul este construit în două variante: cu funcţie de transfer liniară şi respectiv, selectivă, în tabelul 1 sunt date principalele caracteristici tehnice ale preamplificatorului; se observă că pentru o funcţie de transfer liniară câştigul în tensiune este de 60dB.
Plaja largă a tensiunii de alimentare (3...18V) este permisă de utilizarea în montaj a circuitului inegrat specializat TDA2320A, produs de ST Microelectronics.
TDA2320A este un preamplificator audio stereo în clasa A recomandat de producător pentru aplicaţii în radiocasetofoane portabile şi în sistemele audio de înaltă calitate. Se prezintă într-o capsulă de plastic DIP cu 8 pini.
Caracteristicile electrice ale circuitului integrat TDA2320A sunt prezentate în tabelul 2, din care se remarcă consumul redus (tipic 0,8mA), distorsiuni armonice totale (THD) de numai 0,03% si o bună rejecţie a tensiunii de alimentare (SVR) de 80dB. Distorsiunile armonice totale funcţie de nivelul semnalului de la ieşire sunt prezentate în diagrama din figura 3.
Schema electrică internă, pentru un singur canal, a circuitului integrat TDA2320A este prezentată în figura 2. Semnalul audio cules de la sursa de semnal se aplică amplificatorului diferenţial realizat cu tranzistoarele Q5 şi Q7 care are sarcină flotantă generatorul de curent format din Q17, R4, R2 şi D4.
De pe sarcină, semnalul este preluat de baza tranzistorului Q10 şi amplificat de etajul final realizat în structură Darlington Q15-Q16.
Atât etajul diferenţial, cât şi etajul final sunt polarizate cu generatoare de curent constant de mare stabilitate, prin fiecare tranzistor circulând un curent controlat. Schema electrică de principiu a prearnplificatorului stereo este prezentată în figura 1. Cele două amplificatoare diferenţiale din TDA2320A au intrările neinversoare polarizate la jumătate din tensiunea de alimentare prin intermediul rezistoarelor R2, R3, R11 şi R21.
Amplificarea montajului în regirn dinamic este dată de elementele ce formează bucla de reacţie negativă: R12, R13, R14, C13 şi C15, respectiv R22, R23, R24, C23 şi C25. Pentru a obţine un răspuns în frecvenţă liniar componentele R14, R24, C13 şi C23 nu se vor monta pe cablaj (figura 4).
Condensatoarele C1 şi C2 îmbunătăţesc filtrajul tensiunii de alimentare.
Obligatoriu montajul se va ecrana, iar legăturile cu sursa de semnal, respectiv cu amplificatorul trebuie să se facă cu cablu audio ecranat. Sursa de alimentare trebuie să fie foarte bine filtrată şi eventual stabilizată.
Literatura de specialitate (dar în special revistele destinate celor care au ca hobby montajele electronice de tot felul) este plină de scheme pentru mini şi microemiţătoare. Montajul propus a fost proiectat şi realizat practic de autor în scopul obţinerii unor performanţe care să depăşească pe cele ale unui banal "microfon fără fir" produs de multe ori ca jucărie pentru amuzamentul copiilor.După cum se poate remarca în figura 1, montajul este suficient de simplu pentru a fi realizat chiar de constructorii începători. Pentru că, aceştia au "oroare" de confecţionarea şi reglarea bobinelor, de data aceasta bobina este realizată direct pe cablajul imprimat (sub forma unei bucle dreptunghiulare) ceea ce duce la dispariţia problemei "tragerii în bandă".
Frecvenţa pe care funcţionează miniemiţătorul nostru este de 88...108MHZ, deci banda UKW si ea trebuie să cadă neapărat în afara oricărui post de radiodifuziune ce ar putea fi bruiat.
Raza de acţiune a aparatului nu depăşeşte 100m şi nu poale produce interferenţe cu diverse posturi decât la vecinii dvs. apropiaţi, dar o regulă elementară de etică trebuie să vă facă să vă abţineţi de la aşa ceva (poate doar pentru glume de 1 aprilie!).
O altă particularitate importantă a miniemiţătorului este şi aceea că tensiunea pe dioda varicap dublă (de tip BB204) este stabilizată cu circuitul integrat IC2 (de tip 78L05 în capsulă de plastic) fapt ce nu permite "fuga" frecvenţei centrale pe care va fi acordat, doar în limite foarte mici.
Frecvenţa se stabileşte din P2 în zona superioară a benzii, adică 100...108MHz unde nu sunt posturi de radiodifuziune active; dacă din contră se doreşte a se emite în zona inferioară a benzii, deci 87,5...88,5MHz se va alege valoarea condensatorului ceramic C8 în limitele 4,7...15pF.Sunetele ce trebuie transmise sunt captate de microfonul cu electret si apoi sunt amplificate de cele două etaje realizate cu circuitul integrat dublu de tip TL082 (MC1458 sau similare). O dată amplificat, semnalul disponibil la pinul 7 al integratului este aplicat prin intermediul capacităţilor C4 şi C5 (înseriate cu R9) diodei varicap duble care, fiind în paralel pe circuitul oscilant, realizează modulaţia de frecvenţă a oscilatorului realizat cu tranzistorul T (de tip pnp - BF497T, BF272AE, etc.).
Reglajul sensibilităţii (care depinde de destinaţia ce se va da rniniemiţătorului) se face cu semireglabilul P1, astfel încât să se obţină în timpul utilizării o deviaţie cât mai apropiată de cea standard (±75kHz) care, neputând fi măsurată cu un deviometru, se va face "după ureche".
Dacă se doreşte creşterea uşoară a razei de acţiune, pe lângă folosirea unui receptor cat mai sensibil prevăzut cu CAF (control automat de frecvenţă), se va monta la circa o treime de masă pe bucla bobinei-antenă o antenă telescopică de 75cm (prin intermediul unui condensator ceramic de 10...12pF).
In final câteva idei pentru utilizarea montajului:
- supravegherea unui copil, bătrân sau bolnav ce se găseşte în altă cameră decât a dvs. din acelaşi apartament;
- înregistrarea de la distanţă a ciripitului păsărelelor din pomi sau a sunetelor liliecilor din peşteri (ajutor pentru tinerii ornitologi şi naturalişti);
- ghidarea unui amic - radioamator care orientează o antenă pe casă (sau bloc);
- plasarea emiţătorului în garajul în care tocmai lucraţi; pe timpul pauzei de masă veţi evita vizita unor musafiri nedoriţi care să cotrobăie prin scule;
Desenul circuitului imprimat este prezentat în figura 2, iar cel e amplasare a pieselor în figura 3.
